Asigurările de garanţie sunt garanţii emise de o societate de asigurări în numele unei firme în favoarea unui beneficiar. Acestea sunt utilizate pentru a garanta finalizarea unui proiect sau furnizarea unui bun sau a unui serviciu.
Cei mai comuni beneficiari ai asigurărilor de garanţie sunt entităţile guvernamentale, de exemplu, în legătură cu un proiect rutier finanţat de o administraţie care utilizează banii contribuabililor. Printre aceste entităţi se pot număra şi autorităţile fiscale, autorităţile vamale, tribunalele şi agenţiile de protecţie a mediului.
În sectorul privat, beneficiarul este partea care îndeplineşte rolul de antreprenor, proprietar de proiect sau cumpărător de proiecte de construcţii sau produse fabricate.
Asigurările de garanţii pot fi, de asemenea, utilizate ca garanţie de plată (admisibilă) şi au caracter reglementar sau comercial/contractual.
Printre cele care au caracter reglementar se numără:
- Garanţiile impuse de autorităţi în legătură cu un proiect de construcţii, şi anume drumuri, aeroporturi, porturi sau căi ferate.
- Garanţiile impuse importatorilor în favoarea unei autorităţi vamale pentru a garanta plata taxelor şi impozitelor.
- Garanţiile necesare pentru îngrijirea corespunzătoare a terenurilor publice în momentul extragerii sau exploatării resurselor naturale.
- Garanţiile de plată legate de litigii cu o autoritate cu privire la o decizie de impunere.
- Garanţiile pentru litigii care acoperă contestarea amenzilor, sancţiunilor sau daunelor care decurg din litigii privind concurenţa neloială pe piaţă.
Garanţiile nereglementare sunt emise ca garanţie contractuală sau de plată pentru a sprijini obligaţiile contractuale sau de plată. Asigurarea de garanţie acţionează ca o garanţie oferită de o terţă parte.
